Intuiția: Inteligența ascunsă
Ridicarea nivelului de conștiință individuală și colectivă ne poate ajuta să îmbunătățim sănătatea personală și colectivă, starea de bine și armonia. Propunem că acest proces începe atunci când oamenii își asumă o responsabilitate mai mare pentru deciziile, acțiunile și comportamentele lor zilnice, ceea ce poate duce la stabilirea unei noi repere interne — fiziologice și psihologice — mai sănătoase.
Stabilirea unei astfel de repere presupune utilizarea unor strategii eficiente și practice pentru a gestiona situațiile cotidiene, a lua decizii bune și a întreprinde acțiuni semnificative și adecvate.
S-a acordat multă atenție identificării factorilor multipli care influențează luarea unor decizii bune. Printre aceștia se numără conștientizarea de sine și a celorlalți, flexibilitatea cognitivă și autoreglarea emoțională. Toți acești factori sunt importanți pentru a aduce mai multă conștiență în situațiile noastre zilnice și în deciziile pe care le luăm.
Însă mai există ceva ce ar trebui luat în considerare în procesul luării unor decizii bune — și pe care cu toții l-am experimentat, poate fără să fim pe deplin conștienți de asta — și anume intuiția.
Cercetări recente
Există cercetări fascinante care încep să descopere natura și funcția intuiției, sau ceea ce cercetătorii numesc inteligență intuitivă. Într-o revizuire a literaturii de specialitate despre intuiție, Gerard P. Hodgkinson, de la Universitatea din Leeds, Anglia, remarcă faptul că, în ciuda multiplelor conceptualizări ale intuiției, există un număr tot mai mare de studii care sugerează că intuiția are la bază procese inconștiente. Printre aceste aspecte inconștiente implicate în percepția intuitivă se numără învățarea implicită sau cunoașterea implicită.
Se recunoaște tot mai des că percepția intuitivă joacă un rol important în luarea deciziilor în afaceri și antreprenoriat,[1] în procesul de învățare, în diagnosticarea medicală, vindecare, dezvoltare spirituală și starea generală de bine.[2]
Cercetările sugerează, de asemenea, că intuiția poate juca un rol semnificativ în cogniția socială, luarea deciziilor și creativitate. În fața diverselor situații din viață, oamenii tind adesea să recurgă la tipare familiare de gândire, simțire și acțiune — atât în procesul decizional, cât și în modul în care îi percep pe ceilalți.
În loc să reacționăm la situații prin intermediul acestor tipare automate, care nu sunt întotdeauna sănătoase sau constructive, putem aborda acele situații într-un mod mai eficient, cu soluții noi și creative. Aceste soluții pot valorifica resursele interne disponibile, în acord cu intuiția profundă și valorile fundamentale ale persoanei.
Cu alte cuvinte, putem învăța să ne aliniem intenționat și să accesăm propria noastră inteligență intuitivă, care ne poate oferi ghidare clipă de clipă și poate susține ceea ce HeartMath numește „a trăi din inimă” — încrederea în înțelepciunea, inteligența și calitățile inimii în toate aspectele vieții.
Etimologia cuvântului
Originea cuvântului „intuiție” provine din verbul latin intueri, care se traduce de obicei ca a privi în interior sau a contempla. „A intui” este un ansamblu complex de procese cognitive, afective și somatice interconectate, în care nu există o intruziune aparentă a gândirii deliberate și raționale.
Emoții și intuiție
Mai mulți cercetători au susținut că intuiția este o abilitate înnăscută pe care toți oamenii o posedă într-un fel sau altul și care, probabil, este cea mai universală abilitate naturală pe care o avem.[3] De asemenea afirmă că, capacitatea de a intui ar putea fi considerată un dar moștenit, nu unul învățat.[4]
Un element comun care apare în majoritatea discuțiilor și definițiilor despre intuiție este afecțiunea sau emoțiile. Deși intuițiile se simt, ele pot fi însoțite de conținut cognitiv și percepție a informațiilor. Cercetări noi sugerează că emoțiile sunt limbajul primordial al intuiției și că intuiția oferă o resursă în mare măsură neexploatată pentru a gestiona și a înălța emoțiile noastre, experiența zilnică și conștiința.
Tipuri de intuiție
O cercetare realizată de HeartMath Institute sugerează că există trei categorii sau tipuri de procese pe care le descrie cuvântul intuiție.
- Primul tip de intuiție, adesea numit cunoaștere implicită sau învățare implicită, se referă în esență la cunoștințele pe care le-am acumulat în trecut și pe care le-am uitat sau nu ne-am dat seama că le-am învățat.
Bazându-se pe concepția neuroștiințifică a creierului uman ca un dispozitiv extrem de eficient și eficace pentru recunoașterea tiparelor,[5] au fost dezvoltate mai multe modele de recunoaștere a tiparelor pentru a demonstra cum acest tip rapid de luare a deciziilor și acțiune intuitivă poate fi înțeles pur în termeni de procese neuronale.
În acest sens, creierul compară tiparele problemelor sau provocărilor noi cu amintiri implicite bazate pe experiențe anterioare.
- Al doilea tip de intuiție este ceea ce numim sensibilitate energetică, care se referă la capacitatea sistemului nervos de a detecta și răspunde la semnale din mediu, cum ar fi câmpurile electromagnetice.
Este bine stabilit că, atât la oameni, cât și la animale, activitatea sistemului nervos este influențată de activitatea geomagnetică.[6] Unele persoane, de exemplu, par să aibă capacitatea de a simți sau percepe un cutremur înainte ca acesta să se întâmple.
Recent s-a demonstrat că schimbările în câmpul magnetic terestru pot fi detectate cu aproximativ o oră sau chiar mai mult înainte de producerea unui cutremur puternic.[7] Un alt exemplu de sensibilitate energetică este senzația de a fi privit fix. Mai multe studii științifice au confirmat acest tip de sensibilitate.[8]
- Al treilea tip de intuiție este intuiția non-locală, care se referă la cunoașterea sau simțirea a ceva ce nu poate fi explicată prin cunoștințe trecute sau uitate, nici prin percepția semnalelor din mediul înconjurător.
S-a sugerat că abilitatea de a primi și procesa informații despre evenimente non-locale[9] pare să fie o proprietate a oricărei organizații fizice și biologice, probabil datorită unei interconexiuni inerente[10] a tuturor lucrurilor din univers.[11]
Exemple de intuiție non-locală includ situațiile când un părinte simte că ceva se întâmplă cu copilul său aflat la mulți kilometri distanță, sau percepțiile repetate și de succes pe care le au antreprenorii legate de factori ce influențează deciziile eficiente în afaceri.
Învățare implicită
Întrebarea despre modul în care intuiția interacționează cu procesele deliberative și conștiente ale gândirii a fost mult timp subiect de dezbatere. Cercetările din domeniile psihologiei cognitive și sociale au generat teoria celor două procese, acceptată pe scară largă, care sugerează că există două sisteme separate de procesare.
Primul sistem este inconștient, automat și intuitiv. Procesează informația foarte rapid și asociază intrările actuale ale creierului cu experiențe trecute. Prin urmare, este relativ puțin solicitant în utilizarea resurselor cognitive.
De exemplu, atunci când oamenii au dobândit experiență într-un domeniu particular, intuițiile implicite derivă din capacitatea lor de a recunoaște rapid și inconștient semnalele importante din mediul înconjurător și de a le asocia cu tipare familiare existente. Acest lucru conduce la un diagnostic sau la o rezolvare rapidă și eficientă a problemelor.
În contrast, al doilea sistem de procesare este de natură conștientă, relativ lent, bazat pe reguli și analitic. Acest sistem solicită mai multe resurse cognitive decât primul.
Perspicacitate
Termenul intuiție este folosit adesea și pentru a descrie experiențe pe care literatura științifică le denumește perspicacitate. Când avem o problemă pe care nu o putem rezolva imediat, creierul poate lucra la ea în mod subconștient.
Este comun ca, atunci când suntem sub duș, conducem sau facem altceva fără să ne gândim la problemă, o soluție să apară brusc în conștiința noastră, un proces pe care îl experimentăm ca o intuiție perspicace.
Acest tip de proces implicit implică o perioadă mai lungă de gestație după un blocaj în rezolvarea problemei, înainte ca o percepție sau strategie neașteptată să apară și să conducă la soluție.[12]
În contrast, intuiția în modelele de procesare duală a intuiției implicite descrise mai sus apare aproape instantaneu și este încărcată emoțional.
Intuiția non-locală
Studiul intuiției non-locale, care uneori a fost considerată în aceeași categorie cu telepatia, clarviziunea și precogniția, a fost înconjurat de controverse în comunitatea științifică.[13]
Deși există diverse teorii care încearcă să explice modul în care funcționează procesul intuiției, aceste teorii încă nu au fost confirmate, fiind încă necesară formularea unei teorii integrate. Cu toate acestea, există acum un vast corpus de cercetări științifice riguros documentate, datând de peste șapte decenii, privind percepția intuitivă non-locală.
O varietate de experimente arată că aceasta nu poate fi explicată prin erori de design experimental sau metode de cercetare, tehnici statistice, hazard sau raportări selective ale rezultatelor.
O meta-analiză a nouă experimente care au măsurat răspunsuri fiziologice ce aveau loc înaintea unui eveniment viitor (răspunsuri pre-stimulus), ce nu puteau fi anticipate prin niciun proces inferențial cunoscut, a relevat rezultate statistic semnificative în opt din cele nouă studii, cu peste 1.000 de subiecți.
Există dovezi convingătoare care sugerează că inima fizică este conectată la un câmp de informație ce nu este limitat de constrângerile clasice de timp și spațiu.[14]
Această dovadă provine dintr-un studiu experimental riguros care a demonstrat că inima primește și procesează informații despre un eveniment viitor înainte ca evenimentul să se producă efectiv.
În concluzie, intuiția nu este doar un mister abstract, ci o unealtă puternică înnăscută pe care o putem cultiva și învăța să o folosim conștient. Prin conectarea cu inteligența noastră intuitivă, nu numai că ne îmbunătățim capacitatea de a lua decizii înțelepte și creative, dar și să consolidăm legătura cu noi înșine, cu ceilalți și cu mediul înconjurător.
Într-o lume tot mai complexă și rapidă, dezvoltarea acestei sensibilități interioare și trăirea din inimă pot fi cheia pentru atingerea unei stări de bine integrale, atât individuale, cât și colective, și pentru progresul către o conștiință globală mai armonioasă și plină de compasiune.
Bibliografie:
[1] Bradley, R.T. et al., Nonlocal Intuition in Entrepreneurs and Non-entrepreneurs: Results of Two Experiments Using Electrophysiological Measures. International Journal of Entrepreneurship and Small Business, 2011. 12(3): p. 343–372
[2] Myers, D.G., Intuition: Its Powers and Perils, 2002, New Haven: Yale University Press.
[3] Larsen, A. și C. Bundesen, A template-matching pandemonium recognizes unconstrained handwritten characters with high accuracy. Mem Cognit, 1996. 24(2): p. 136-43.
[4] Moir, A. și D. Jessel, Brainsex: The real difference between men and women, 1989, London: Mandarin Paperbacks
[5] Pribram, K.H., Languages of the Brain: Experimental Paradoxes and Principles in Neuropsychology, 1971, New York: Brandon House
[6] Halberg, F., et al., Time Structures (Chronomes) of the Blood Circulation, Populations’ Health, Human Affairs and Space Weather. World Heart Journal, 2011. 3(1): p. 1-40.
[7] Craig, J. și N. Lindsay, Quantifying “gut feeling” in the opportunity recognition process. Frontiers of Entrepreneurship Research, 2001: p. 124-135.
[8] Wiseman, R. și M. Schlitz, Experimenter effects and the remote detection of staring. Journal of Parapsychology, 1997. 61: p. 197-207.
[9] Laszlo, E., The Interconnected Universe: Conceptual Foundations of Transdisciplinary Unified Theory, 1995, Singapore: World Scientific.
[10] Nadeau, R. și M. Kafatos, The Non-Local Universe: The New Physics and Matters of the Mind, 1999, New York: Oxford University Press.
[11] Bohm, D. și B.J. Hiley, The Undivided Universe, 1993, London: Routledge.
[12] Mayer, R.E., The search for insight: Grappling with gestalt psychology’s unanswered questions, în The nature of insight, R.J. Sternberg și J.E. Davidson, editori, 1996, The MIT Press: Cambridge, MA, p. 3–32.
[13] Bem, D.J., Feeling the future: Experimental evidence for anomalous retroactive influences on cognition and affect. J Pers Soc Psychol, 2011.
[14] McCraty, R., M. Atkinson, și R.T. Bradley, Electrophysiological evidence of intuition: Part 1. The surprising role of the heart. Journal of Alternative and Complementary Medicine, 2004. 10(1): p. 133-143.
